Ajunsesem la a treia etapa a vacantei noastre, cea care urma sa aiba drept baza de cazare un satuc dragut, asezat într-o zona extraordinara - Bad Durrnberg. Asa cum am spus când m-am referit la ideea acestei vacantei, la înjghebarea treptata a traseului sau, initial ne dorisem o vacanta bazata pe doua coordonate: o prima parte dedicata prioritar muntelui, Alpilor Austrieci din Salzburgerland si atractiilor majore ale acestei zone, urmata de o parte secunda mai citadina, cu un alt specific, prevazuta a se desfasura în jurul Salzburg-ului. Acestea au fost modulele de baza avute în vedere initial, cele pentru care am cautat si rezervat din timp cazarile.
Odata stabilite locatiile pentru aceste doua perioade (10 zile la Dorfgastein si 7 zile la Bad Durrnberg), ne-am putut pregati în liniste explorarea si în cele din urma, cu relativ putin timp înainte de plecare, am decis sa adaugam extensii. Asa am ajuns la preambulul de 3 zile de la Schladming (pentru a descoperi zona extraordinara a masivului Dachstein) si la înca trei zile la final la Gosau (ceea ce credeam ca va fi epilogul vacantei, dar... nu a fost chiar asa). Asadar, etapa Bad Durrnberg era a treia a vacantei noastre si urma sa ne aduca pentru o saptamâna în apropiere de Salzburg.
Odata stabilite locatiile pentru aceste doua perioade (10 zile la Dorfgastein si 7 zile la Bad Durrnberg), ne-am putut pregati în liniste explorarea si în cele din urma, cu relativ putin timp înainte de plecare, am decis sa adaugam extensii. Asa am ajuns la preambulul de 3 zile de la Schladming (pentru a descoperi zona extraordinara a masivului Dachstein) si la înca trei zile la final la Gosau (ceea ce credeam ca va fi epilogul vacantei, dar... nu a fost chiar asa). Asadar, etapa Bad Durrnberg era a treia a vacantei noastre si urma sa ne aduca pentru o saptamâna în apropiere de Salzburg.
Probabil ca Bad Durrnberg nu spune mare lucru ca localitate, poate ca nici macar Hallein-ul, care este aproape si totodata mult mai mare, un orasel cu adevarat semnificativ. Insa Salzburg-ul este cu siguranta un reper marcant pentru orice turist. Harta de mai jos încearca sa clarifice pozitionarea Bad Durnnberg-ului fata de Salzburg si împrejurimile sale.
 |
| Pozitionarea Bad Durrnberg-ului fata de Hallein, Salzburg si zonele adiacente |
Cum am ajuns sa alegem Bad Durrnberg? Asa cum am mai spus, tinta noastra era de fapt Salzburg-ul. Insa când am început cautarea unei locatii de cazare care sa aiba parametrii pe care ni-i dorim noi de obicei, am constatat ca nu este o sarcina chiar simpla. S-a putut vedea din postarile de pe acest blog ca noi cautam cu prioritate apartamente sau vile de închiriat, care ofera de obicei un spatiu, un confort si o ambianta superioara hotelurilor. Cel putin asta este parerea noastra... Nu agreem nici pensiunile cu multe camere si multi turisti cazati la aceeasi locatie. Desigur ca exista si exceptii, dar totdeauna încep cautarile urmarind un tipar de cazare pe care l-am precizat mai sus. In plus, demn de mentionat este faptul ca mai totdeauna o cautare buna poate produce rezultate conform asteptarilor si totul la un pret rezonabil. Ca indicator de pret pentru ceea ce ne dorim de obicei - reperul este suma de ~50 euro/zi. Este un pret pe care îl întâlnim si la noi în tara (sau tarifele sunt aproape de aceasta valoare), iar conditiile din afara sunt mai totdeauna net superioare.
Deci, gasirea unei cazari în plin sezon, conform celor mentionate mai sus în Salzburg sau în zona imediat limitrofa parea sa nu furnizeze vreun rezultat satisfacator. Ajunsesem la oferte de peste 65 euro/zi, care însa nu ma multumeau pe deplin nici ca pozitie, nici ca si confort. Atunci am extins putin aria de cautare, mi-a intrat în vizor Hallein-ul si am adoptat alta strategie. Am scris email-uri catre mai multe oficii de turism din zona, explicând ceea ce dorim. Experienta mea în privinta oficiilor turistice locale austriece era mare, placuta si s-a reconfirmat si de aceasta data. Orice problema ai avea, orice informatie suplimentara ai dori, de obicei contactarea unui oficiu turistic local produce o rezolvare favorabila a problemei. Este un semn al firescului, un semn ca la ei turismul se face cu un alt fel de viziune, cu o alta abordare a turistului.
In urma mesajelor transmise catre oficiile de turism din mai multe localitati, am primit foarte multe raspunsuri, unele mai conventionale, dar unele extrem de punctuale, care veneau cu adevarat în întâmpinarea doleantelor noastre. O corespondenta mai speciala am purtat cu o domnisoara Franziska de la oficiul de turism din Hallein, eu cautând o cazare în aceasta localitate, dupa ce renuntasem la zona citadina a Salburg-ului. Hallein-ul e despartit de Salzburg de doar circa 16-17 km, ceea ce e ca si cum stateam în Braila si obiectivele noastre de vizitat erau în Galati. Deci - era ceva perfect la îndemâna si nu ne deranja aceasta mica distanta. Insa domnisoara respectiva, dupa ce ne-a propus mai multe variante în Hallein, întelegând ce urmaream si ce doream sa facem, ne-a întrebat direct daca nu dorim o cazare la Bad Durrnberg, care este la doar circa 5 km de Hallein. Bad Durrnberg este o localitate micuta, arondata tot oficiului turistic din Hallein, de aceea intra tot în portofoliul dânsei. In plus, ne-a spus ca zona este exceptionala, ca este mult mai multa liniste si frumusete la Bad Durrnberg. Am luat în calcul varianta propusa de Franziska, care ne-a trimis peste 10 oferte în localitate. Am selectat noi vreo 3-4 dintre acestea, iar atunci dialogul a devenit concret. Cu o mare amabilitate (dovedind si o excelenta cunoastere a meseriei sale si a portofoliului de clienti), domnisoara ne-a oferit chiar dânsa sugestia finala. Ne-a propus o locatie care nu avea website propriu, unde proprietar era o doamna în vârsta care nu folosea internetul si nu vorbea engleza! Dar, ne-a descris-o convingator, ne-a vorbit despre amabilitatea proprietaresei si ne-a garantat ca se potriveste 100% cu ceea ce cautam. In plus, era una dintre variantele cu cel mai mic pret gasit, raportat la conditiile oferite, doar 50 euro/zi, deci 350/saptamâna, incluzând aici toate taxele turistice si acel "final cleaning" pe care îl gasesti atasat aproape oricarei oferte de acest gen.
Desigur ca stiam în mare, din cele scrise pe mail, cam ce ni se ofera la nivel de conditii, dar ca imagini nu vazusem decât doua poze. Insa corespondenta cu Franziska ne-a dat atâta încredere încât am acceptat aceasta varianta. Nu a fost vorba de nici un avans, plata urmând a se face la sosirea noastra la destinatie.
Din cele scrise mai sus se poate întelege ca eram si noi teribil de curioasi sa vedem cum arata în realitate locatia de cazare aleasa de noi pentru aceasta a treia etapa a vacantei. A fost cel mai mic pret pe zi si fara îndoiala cea mai buna locatie de cazare din aceasta vacanta. Asa se întâmpla uneori, cea mai buna calitate la cel mai mic pret....
Bad Durrnberg se afla foarte aproape de fosta frontiera cu Germania. Soseaua principala care strabate satucul se continua în Bavaria. De fapt vila în care am stat este la doar 6-700 m de aceasta linie care despartea înainte de Schengen cele doua state. Drumul dintre Hallein si Bad Durrnberg are doar 5 km, dar este unul cu o serioasa panta medie, unde trebuie sa gestionezi atent abordarea rampelor pentru a avea cuplu suficient si pentru a nu subtura motorul.
Intrând în localitate, cautam din ochi pozitionarea vilei si în momentul în care am reperat-o am fost deja încântati. Se afla la un fel de intersectie, cu o larga deschidere spre soseaua principala, dar vila este mai retrasa, cu o curte mare, o peluza imensa si multe, multe flori.
Deci, gasirea unei cazari în plin sezon, conform celor mentionate mai sus în Salzburg sau în zona imediat limitrofa parea sa nu furnizeze vreun rezultat satisfacator. Ajunsesem la oferte de peste 65 euro/zi, care însa nu ma multumeau pe deplin nici ca pozitie, nici ca si confort. Atunci am extins putin aria de cautare, mi-a intrat în vizor Hallein-ul si am adoptat alta strategie. Am scris email-uri catre mai multe oficii de turism din zona, explicând ceea ce dorim. Experienta mea în privinta oficiilor turistice locale austriece era mare, placuta si s-a reconfirmat si de aceasta data. Orice problema ai avea, orice informatie suplimentara ai dori, de obicei contactarea unui oficiu turistic local produce o rezolvare favorabila a problemei. Este un semn al firescului, un semn ca la ei turismul se face cu un alt fel de viziune, cu o alta abordare a turistului.
In urma mesajelor transmise catre oficiile de turism din mai multe localitati, am primit foarte multe raspunsuri, unele mai conventionale, dar unele extrem de punctuale, care veneau cu adevarat în întâmpinarea doleantelor noastre. O corespondenta mai speciala am purtat cu o domnisoara Franziska de la oficiul de turism din Hallein, eu cautând o cazare în aceasta localitate, dupa ce renuntasem la zona citadina a Salburg-ului. Hallein-ul e despartit de Salzburg de doar circa 16-17 km, ceea ce e ca si cum stateam în Braila si obiectivele noastre de vizitat erau în Galati. Deci - era ceva perfect la îndemâna si nu ne deranja aceasta mica distanta. Insa domnisoara respectiva, dupa ce ne-a propus mai multe variante în Hallein, întelegând ce urmaream si ce doream sa facem, ne-a întrebat direct daca nu dorim o cazare la Bad Durrnberg, care este la doar circa 5 km de Hallein. Bad Durrnberg este o localitate micuta, arondata tot oficiului turistic din Hallein, de aceea intra tot în portofoliul dânsei. In plus, ne-a spus ca zona este exceptionala, ca este mult mai multa liniste si frumusete la Bad Durrnberg. Am luat în calcul varianta propusa de Franziska, care ne-a trimis peste 10 oferte în localitate. Am selectat noi vreo 3-4 dintre acestea, iar atunci dialogul a devenit concret. Cu o mare amabilitate (dovedind si o excelenta cunoastere a meseriei sale si a portofoliului de clienti), domnisoara ne-a oferit chiar dânsa sugestia finala. Ne-a propus o locatie care nu avea website propriu, unde proprietar era o doamna în vârsta care nu folosea internetul si nu vorbea engleza! Dar, ne-a descris-o convingator, ne-a vorbit despre amabilitatea proprietaresei si ne-a garantat ca se potriveste 100% cu ceea ce cautam. In plus, era una dintre variantele cu cel mai mic pret gasit, raportat la conditiile oferite, doar 50 euro/zi, deci 350/saptamâna, incluzând aici toate taxele turistice si acel "final cleaning" pe care îl gasesti atasat aproape oricarei oferte de acest gen.
Desigur ca stiam în mare, din cele scrise pe mail, cam ce ni se ofera la nivel de conditii, dar ca imagini nu vazusem decât doua poze. Insa corespondenta cu Franziska ne-a dat atâta încredere încât am acceptat aceasta varianta. Nu a fost vorba de nici un avans, plata urmând a se face la sosirea noastra la destinatie.
Din cele scrise mai sus se poate întelege ca eram si noi teribil de curioasi sa vedem cum arata în realitate locatia de cazare aleasa de noi pentru aceasta a treia etapa a vacantei. A fost cel mai mic pret pe zi si fara îndoiala cea mai buna locatie de cazare din aceasta vacanta. Asa se întâmpla uneori, cea mai buna calitate la cel mai mic pret....
Bad Durrnberg se afla foarte aproape de fosta frontiera cu Germania. Soseaua principala care strabate satucul se continua în Bavaria. De fapt vila în care am stat este la doar 6-700 m de aceasta linie care despartea înainte de Schengen cele doua state. Drumul dintre Hallein si Bad Durrnberg are doar 5 km, dar este unul cu o serioasa panta medie, unde trebuie sa gestionezi atent abordarea rampelor pentru a avea cuplu suficient si pentru a nu subtura motorul.
Intrând în localitate, cautam din ochi pozitionarea vilei si în momentul în care am reperat-o am fost deja încântati. Se afla la un fel de intersectie, cu o larga deschidere spre soseaua principala, dar vila este mai retrasa, cu o curte mare, o peluza imensa si multe, multe flori.
 |
| Locatia noastra de cazare de la Bad Durrnberg |
 |
| Verdeata si multe flori |
Ne-a întâmpinat o doamna în plina forma, de o vârsta pe care am considerat-o respectabila (culmea este ca peste câteva zile urma sa o cunoastem pe mama dânsei, care era parca la fel de vivace...) care nu rupea deloc în engleza si cu care a trebuit sa ne întelegem doar cu germana pe care o cunoastem, care este departe de a fi fluenta. Insa totul a fost OK, la fel ca si prezentarea apartamentului, plata si primirea facturii desigur (ca peste tot în Austria...).
In fapt, ceea ce închiriasem noi era parterul vilei din imagine, un apartament separat de circa 96 mp, cu living generos, bucatarie mare si complet echipata si 3 dormitoare. Desigur, nu aveam nevoie decât de doua dormitoare, dar asa este locatia respectiva, cu trei dormitoare. Interiorul este mobilat simplu dar elegant, cu tapiterie din piele în living si cu un glasswand mare încântator spre terasa plina de flori.
Eram multumiti de ceea ce gasisem aici si anticipam ca etapa Salzburg (sau Bad Durrnberg...) a vacantei noastre începea promitator. Spre seara, Andreea ne atrage atentia asupra unor localnici îmbracati în straiele lor traditionale (asa cum vazusem în zilele festivalului de la Dorfgastein) care mergeau prin sat pe soseaua principala. Pâna sa facem presupuneri asupra motivului pentru care erau astfel îmbracati, observam ca de fapt sunt mai multe familii ori doar cupluri ori oameni singuri, toti îmbracati traditional si festiv si toti mergând în aceeasi directie. In acel moment ne-am zis ca este clar ca în sat are loc un eveniment si ca trebuie sa vedem despre ce era vorba. Am fost gata în doar câteva minute si am pornit-o în directia fluxului de localnici.
Surpriza a fost uriasa. In apropiere, pe un spatiu larg de pe un deal era o mare multime adunata si totul aranjat pentru un eveniment important, pentru o petrecere care statea sa înceapa. Amplasamentul nu se vedea din soseaua principala, de aceea nu-l observasem la sosire. Erau corturi mari cu mese lungi - gen Oktoberfest - unde oamenii discutau aprins fata în fata si mai ales cu halbele de bere în mâna. Dar acesta era doar preambulul si avea sa fie ulterior epilogul. Pentru ca actiunea principala urma sa se desfasoare în aer liber.
Ce se sarbatorea? Poate ca nu conteaza prea mult, însa pe mine m-a lovit substratul acestui festival, pe care aveam sa-l întelegem cu adevarat de fapt cam peste o saptaâna, când am vizitat salina din localitate. Ei bine, se aniversau 400 de ani de exploatae industriala a sarii în mina de la Hallein-Bad Durrnberg. Doua aspecte din aceasta sintagma mi-au dat mie fiori: cifra de 400 de ani si atributul de "industriala" atasat exploatarii sarii. Si cum am spus mai sus, urma sa întelegem ca nu exista nici o exagerare aici în aceasta constructie lexicala. In vremea când epopeea lui Mihai Viteazul abia se consumase, în aceste locuri se realiza o exploatare industriala a sarii. Aceasta mina era un furnizor important pentru toata Europa Apuseana si Centrala. Poate unii vor spune "si ce este asa ceva special în asta?" Pai - este, pentru ca banii proveniti din acele decenii de exploatare a sarii de aici de la Bad Durrnberg nu au disparut, nu au fost acaparati si însusiti, asa cum s-a întâmplat adesea în zona balcanica a Europei.... Rodul acestei exploatari industriale se înalta si astazi maret la doar circa 20 de km, evident este Salzburg-ul, partea veche a orasului, edificiile principale - acea minunatie de oras pe care aveam sa o descoperim în zilele ce urmau. Povestea completa a acestui oras va urma însa la momentul potrivit.
Privind spre coasta dealului am constatat ca numarul celor veniti sa se bucure de manifestari si de petrecerea din acea seara era unul semnificativ. Pareau a fi si destui turisti care stiusera de eveniment (probabil fusese popularizat macar în rândul celor ce vizitasera salina), dar si foarte multi oameni simpli din Hallein si din împrejurimi, veniti pentru a se bucura si pentru a petrece, la fel cum vazusem în urma cu o saptamâna la Dorfgastein.
Daca despre festivalul de la Dorfgastein aflasem înca înainte de începerea vacantei, despre aceste manifestari de la Bad Durrnberg nu am stiut nimic, a fost o surpriza totala. O surpriza maxima, o sansa teribila, una dintre acele întâmplari fericite pusa în cale parca de un spirit ocrotitor al celor plecati în explorare. Manifestarile s-au întins pe durata mai multor ore, se poate vedea din imaginile de mai jos ca am început pe lumina (la o ora de seara blânda, fiind vara s-a întunecat târziu) si ca ultimele fotografii sunt mult dupa miezul noptii, într-un întuneric sfâsiat parca doar de luminile tortelor si de cele ale reflectoarelor din recuzita. A fost pentru noi o noapte de neuitat, o noapte memorabila, unul dintre acele momente cu adevarat astrale, daca pot spune astfel. Cred ca toata lumea a trait la un moment dat experiente care se detaseaza net fata de cele obisnuite. Sunt poate acele momente care ne marcheaza pe viata si care ne schimba uneori perceptia asupra unor lucruri, care devin amintiri ce ne vor însoti totdeauna, acel gen de experiente denumit printr-o sintagma cunoscuta drept "for a lifetime". Când vorbim despre astfel de clipe, selectia trebuie sa fie cu adevarat riguroasa, în fond includem aici doar "creme de la creme" din experientele noastre. In ceea ce ne priveste, probabil ca senzatiile traite la Bad Durrnberg în acea noapte de neuitat au fost amplificate de efectul surprizei, de bucuria întâlnirii cu un astfel de eveniment, într-un mod pur întâmplator. Si daca ar fi sa asociez aceasta experienta cu o alta, atunci poate as aminti din aceeasi categorie o alta noapte memorabila a noastra (urma sa ne întâlnim cu ea peste aproape un an...), când pe o arena romana veche de peste 2000 de ani din Verona ascultam "Carmen", vrajiti de muzica, de decor si parca plutind într-un spatiu eteric astral.
Acest festival al minerilor (de fapt nu mai sunt mineri în prezent, ci doar angajati ai Companiei miniere de la Hallein-Bad Durrnberg) - ca si altele vazute în Austria, nu era unul formal, nu era unul creat si promovat pentru turisti în mod special. Desigur, oaspetii sunt bine veniti, participantii se mândresc cu ceea ce prezinta, însa în esenta este vorba de mult mai mult si de ceva mult mai profund. Fie si numai din aceste doua experiente la care fusesem martori în doar 8 zile calendaristice, am înteles ca atmosfera, atasamentul si participarea oamenilor este altfel la ei, cu totul altfel decât la noi. Desigur ca evenimentele sunt organizate de autoritati locale si ca exista evident o regie, un program al manifestarilor. Dar la ei lucrurile nu sunt formale (sau poate sunt doar într-o masura foarte mica), nu e vorba de lucruri gen "Cântarea României", regizate si folosite drept pretext pentru cheltuirea directionata a banului public. Ceea ce m-a surprins este participarea din inima a oamenilor, atasamentul lor fata de traditiile adevarate, bucuria de a fi împreuna si de a se întâlni în momente de sarbatoare, poate în esenta parte a unei vieti împlinite. Cred ca se poate vedea asta si din imaginile si filemuletele de la Dorfgastein, dar si din cele legate de manifestarea de la Bad Durrnberg. Si este frumos si este firesc sa fie asa, pentru ca oamenii fac festivalurile si nu invers.
Pare o gluma sa vorbesti si sa sarbatoresti într-un mod prea putin formal 400 de ani de exploatare industriala a sarii, însa locuitorii din aceasta zona chiar sunt urmasii minerilor care scoteau sarea folosita în sec. XVII în toata Europa. Oamenii chiar se mândreau cu acest lucru, participau din suflet la festival (atât cei pe care aveam sa-i vedem defilând, cât si cei care erau simplii participanti în corturile de vara, la o cinstire cu halbe de bere) si se bucurau.
Dupa ce am dat un tur prin toata zona respectiva, am cautat o pozitie strategica din care sa putem vedea ceea ce urma sa se desfasoare pe micuta scena amenajata si în jurul ei. Asa ca ne-am schimbat de mai multe ori pozitia pentru o buna vizibilitate si daca în filmuletele de mai jos se aud exclamatii si dialoguri mai ciudate este pentru ca spre exemplu la un moment dat în noapte ajunsesem pe o stiva de lemne putin instabila, dar care oferea un loc bun pentru filmarea scenei, ori pentru ca ne prinsesem în ritmul dansului cu alti turisti, ori poate cu localnici pe care îi vedeam pentru prima data.
Insasi deschiderea festivalului a fost surprinzatoare. Concentrati doar pe scena si pe ceea ce urma sa se petreaca în jurul ei nu am sesizat ca pe abruptul dealului se formase un arc din barbati în costume de epoca, înarmati cu un gen de muschete sau flinte. Momentul initial al festivalului s-a consumat când au început sa se auda focurile de arma trase de acestia, initial rând pe rând, în succesiune lenta, apoi într-un ritm tot mai rapid, pâna la momentul tragerilor simultane. Exista ceva imagini si în filmulete, dar marturisesc ca am fost luati cam prin surprindere de aceasta deschidere inedita a manifestarilor.
In prima sa parte, festivalul a constat într-o defilare a fanfarelor, majoritatea din zona Salzburg. Cred ca au fost noua formatii în total, iar când auzeam prezentarea lor, resimteam parca un fior puternic. Daca este sa vorbim de traditii, atunci chiar era locul pentru asa ceva. Toate erau practic formatii ce îsi aveau radacinile în sec. XIX. Când auzeam cifre precum 1831, 1866, 1842 ori asocieri cu regimente sau brigazi militare care probabil ca nu mai exista astazi, când priveam figurile membrilor acestor fanfare, parca sensul cuvântului "traditie" capata valente noi. Doar pasiunea pentru frumos, pentru un anume gen de arta muzicala, doar mândria si atasamentul pentru traditii veritabile poate face ca tineri si oameni mai în vârsta deopotriva sa compuna astfel de grupuri într-un tot unitar omogen si remarcabil. Privind retrospectiv pe imaginile filmate seninatatea figurilor celor din fanfare, bucuria lor nedisimulata în momentul în care performau, defilau si îsi cautau locul în careu, nu pot sa nu ma întreb cât de mare este pasiunea acestor oameni, respectul si atasamentul lor pentru valorile trecutului? Pentru ca aici nu vorbim de mari formatii, de ansambluri la nivel national, ci de grupuri mici, unite cred doar prin pasiunea membrilor sai, dar care poarta spiritul unui grup, al unei comunitati locale.
Prezentari frumoase, extinse, defilare în ritmul muzicii, asezare în careu. Cred ca era prezentat si palmaresul artistic al celor participanti, dar astfel de informatii treceau rapid pe lânga urechile noastre, pentru ca eram captivati doar de ineditul spectacolului la care asistam.
Din filmuletele realizate de noi în acea seara memorabila de la Bad Durrnberg am constituit trei montaje pe care le-am postat pe Youtube. Poate ca de data aceasta este vorba de o calitate ceva mai slaba a filmarilor (ele sunt totusi în rezolutii HD, dar lumina slaba si conditii de filmare - pe stiva de lemne - nu au fost cele mai favorabile). Primul montaj contine aspecte de la deschidere si din prima parte a defilarii fanfarelor si se afla la aceasta adresa pe Youtube. Al doilea montaj continua cu restul fanfarelor si poate fi gasit la aceasta adresa pe Youtube.
Formatiile au performat individual, dar au existat si momente când aceeasi partitura a fost interpretata de mai multe grupuri sub conducerea unui unic dirijor.
Lasarea noptii peste Bad Durrnberg a adus elemente noi defilarii fanfarelor. La un moment dat, formatiile au început sa soseasca însotite de un fel de pitici cu barba, purtatori de torte aprinse, ceva în genul piticilor mineri din Alba ca Zapada. Erau copii din zona costumati corespunzatori, purtând cu mare mândrie facliile aprinse. Pe filmulete se poate observa cel mai bine efectul produs de tortele purtate de acesti copii.
Nici nu observasem cum trecuse timpul, cum întunericul se lasase peste Bad Durrnberg pâna la momentul în care ultima formatie de fanfara se încadrase în careu. Si daca festivalul s-ar fi încheiat în acel moment, tot ar fi fost suficient. Dar ceea ce vazusem nu era totul, momentul cel mai asteptat de catre localnici abia urma. Pe moment a fost destul de greu de înteles pentru noi mândria cu care s-a facut anuntul, ovatiile care au întâmpinat grupul care urca pe scena. Apoi, dupa o documentare posteveniment am înteles mai bine....
Am asistat la o demonstratie unica, la ceva cu adevarat inedit, la un spectacol rar sustinut de o trupa care era cu adevarat mândria localnicilor din Bad Durrnberg - Hallein. Despre ce era vorba? Despre un grup care timp de multe zeci de minute a aratat audientei o arta unica, a dansului traditional "Durrnberger Schwerttanz" . Un stravechi dans al sabiilor, o arta veche de secole, extrem de exclusivista. Primele referinte istorice privind acest tip de dans dateaza de la 1581 (!), iar traditia a fost mentinuta prin efortul comunitatii locale de aici, pentru ca se spune ca doar minerii din Bad Durrnberg prezentau un asemenea spectacol.
Se spune ca în prezent traditia dansului cu sabii se pastreaza doar în doua zone în Austria, pe lânga Salzburg - zona originara a dansului si singura unde poate fi vazut în forma sa pura - si de asemenea pe lânga Linz. Mineri în costume traditionale, cu încaltari specifice si sabii (în prezent sabiile sunt de lemn, dar în vechime se spune ca se desfasura cu arme reale) realizeaza diverse momente care transpun în arta diverse momente comune ale vietii de miner. Cadrul optim specific acestui dans este obligatoriu sa fie la lumina tortelor.
De la 1581 exista pastrate destule relatari referitoare la acest dans, fapt ce demonstreaza perenitatea fenomenului. Am înteles însa ca este ceva rar, ca reprezentatiile aveau loc doar în ocazii cu totul speciale, constituind evenimente în sine. Mentiunile despre acest dans privesc regiunile muntoase din jurul Salzburg-ului si din Salzkammergut, precum si zona Linz. Ca sa dam un reper despre raritatea dansului vom spune doar ca o reprezentatie sustinuta la 1750 de catre minerii din Bad Durrnberg în fata printului arhiepiscop de Salzburg a avut loc dupa mai bine de patru ani de rugaminti ale acestuia. Desigur ca rasplata a fost pe masura, cu adevarat princiara....
Fiind pentru prima data martori la un asemenea dans, pot spune ca nu a afost ceva usor de descifrat. La prima vedere e vorba de muzica, ritm si o tehnica anume prin care membrii trupei sunt permanet legati prin intermediul sabiilor, un lant care nu se rupe indiferent de figurile prezentate. Grupul se întinde, se strânge, desenând parca spirale sau împletituri, adunându-se, regrupându-se sau deschizându-se precum o floare. Insa e mai mult decât atât, practic fiecare moment simbolizeaza un concept, o valoare - atasamentul fata de familie si fata de natura, respectul si ascultarea fata de liderul din subteran, bucuria revenirii la lumina zilei, etc. Chiar daca simbolistica nu este usor de descifrat pentru cei care vad prima data un astfel de dans, tehnica si maiestria dansatorilor poate fi însa mult mai usor apreciata.
Poate ca imaginile dinamice pot aduce mai aproape de miezul fenomenului pe cei care le privesc. Al treilea montaj de la Bad Durrnberg contine filmari de la acest inedit Dans al Sabiilor, performat de angajatii de azi ai minei de sare si continuatori ai unei traditii din sec. XVI si poate fi vazut la aceasta adresa pe Youtube.
Ne-am fi putut dori mai mult decât am vazut referitor la traditiile zonei? Fanfarele si Durrnberger Schwerttanz au produs un spectacol fabulos si am multumit Divinitatii ca am putut fi martori la asa ceva. Poate ca totusi undeva acolo sus, cineva totusi ne iubeste...
Când spectacolul a luat sfârsit si formatiile participante au rupt rândurile era trecut de mult de miezul noptii. Sarbatoarea însa nu se încheiase, lumea s-a întors la dans si la corturile lungi, la mesele pline cu halbe de bere. Nu am plecat imediat, ne-am mai bucurat un timp de atmosfera, dar nu am stat pâna dimineata. Trebuia sa prindem câteva ore de somn, pentru ca în ziua urmatoare ne astepta o noua provocare. La doar 20 de km se afla Salzburg-ul, care ne astepta sa-l descoperim!
In fapt, ceea ce închiriasem noi era parterul vilei din imagine, un apartament separat de circa 96 mp, cu living generos, bucatarie mare si complet echipata si 3 dormitoare. Desigur, nu aveam nevoie decât de doua dormitoare, dar asa este locatia respectiva, cu trei dormitoare. Interiorul este mobilat simplu dar elegant, cu tapiterie din piele în living si cu un glasswand mare încântator spre terasa plina de flori.
 |
| Imagini din a treia noastra baza de cazare - Bad Durrnberg |
Eram multumiti de ceea ce gasisem aici si anticipam ca etapa Salzburg (sau Bad Durrnberg...) a vacantei noastre începea promitator. Spre seara, Andreea ne atrage atentia asupra unor localnici îmbracati în straiele lor traditionale (asa cum vazusem în zilele festivalului de la Dorfgastein) care mergeau prin sat pe soseaua principala. Pâna sa facem presupuneri asupra motivului pentru care erau astfel îmbracati, observam ca de fapt sunt mai multe familii ori doar cupluri ori oameni singuri, toti îmbracati traditional si festiv si toti mergând în aceeasi directie. In acel moment ne-am zis ca este clar ca în sat are loc un eveniment si ca trebuie sa vedem despre ce era vorba. Am fost gata în doar câteva minute si am pornit-o în directia fluxului de localnici.
Surpriza a fost uriasa. In apropiere, pe un spatiu larg de pe un deal era o mare multime adunata si totul aranjat pentru un eveniment important, pentru o petrecere care statea sa înceapa. Amplasamentul nu se vedea din soseaua principala, de aceea nu-l observasem la sosire. Erau corturi mari cu mese lungi - gen Oktoberfest - unde oamenii discutau aprins fata în fata si mai ales cu halbele de bere în mâna. Dar acesta era doar preambulul si avea sa fie ulterior epilogul. Pentru ca actiunea principala urma sa se desfasoare în aer liber.
Ce se sarbatorea? Poate ca nu conteaza prea mult, însa pe mine m-a lovit substratul acestui festival, pe care aveam sa-l întelegem cu adevarat de fapt cam peste o saptaâna, când am vizitat salina din localitate. Ei bine, se aniversau 400 de ani de exploatae industriala a sarii în mina de la Hallein-Bad Durrnberg. Doua aspecte din aceasta sintagma mi-au dat mie fiori: cifra de 400 de ani si atributul de "industriala" atasat exploatarii sarii. Si cum am spus mai sus, urma sa întelegem ca nu exista nici o exagerare aici în aceasta constructie lexicala. In vremea când epopeea lui Mihai Viteazul abia se consumase, în aceste locuri se realiza o exploatare industriala a sarii. Aceasta mina era un furnizor important pentru toata Europa Apuseana si Centrala. Poate unii vor spune "si ce este asa ceva special în asta?" Pai - este, pentru ca banii proveniti din acele decenii de exploatare a sarii de aici de la Bad Durrnberg nu au disparut, nu au fost acaparati si însusiti, asa cum s-a întâmplat adesea în zona balcanica a Europei.... Rodul acestei exploatari industriale se înalta si astazi maret la doar circa 20 de km, evident este Salzburg-ul, partea veche a orasului, edificiile principale - acea minunatie de oras pe care aveam sa o descoperim în zilele ce urmau. Povestea completa a acestui oras va urma însa la momentul potrivit.
Privind spre coasta dealului am constatat ca numarul celor veniti sa se bucure de manifestari si de petrecerea din acea seara era unul semnificativ. Pareau a fi si destui turisti care stiusera de eveniment (probabil fusese popularizat macar în rândul celor ce vizitasera salina), dar si foarte multi oameni simpli din Hallein si din împrejurimi, veniti pentru a se bucura si pentru a petrece, la fel cum vazusem în urma cu o saptamâna la Dorfgastein.
Daca despre festivalul de la Dorfgastein aflasem înca înainte de începerea vacantei, despre aceste manifestari de la Bad Durrnberg nu am stiut nimic, a fost o surpriza totala. O surpriza maxima, o sansa teribila, una dintre acele întâmplari fericite pusa în cale parca de un spirit ocrotitor al celor plecati în explorare. Manifestarile s-au întins pe durata mai multor ore, se poate vedea din imaginile de mai jos ca am început pe lumina (la o ora de seara blânda, fiind vara s-a întunecat târziu) si ca ultimele fotografii sunt mult dupa miezul noptii, într-un întuneric sfâsiat parca doar de luminile tortelor si de cele ale reflectoarelor din recuzita. A fost pentru noi o noapte de neuitat, o noapte memorabila, unul dintre acele momente cu adevarat astrale, daca pot spune astfel. Cred ca toata lumea a trait la un moment dat experiente care se detaseaza net fata de cele obisnuite. Sunt poate acele momente care ne marcheaza pe viata si care ne schimba uneori perceptia asupra unor lucruri, care devin amintiri ce ne vor însoti totdeauna, acel gen de experiente denumit printr-o sintagma cunoscuta drept "for a lifetime". Când vorbim despre astfel de clipe, selectia trebuie sa fie cu adevarat riguroasa, în fond includem aici doar "creme de la creme" din experientele noastre. In ceea ce ne priveste, probabil ca senzatiile traite la Bad Durrnberg în acea noapte de neuitat au fost amplificate de efectul surprizei, de bucuria întâlnirii cu un astfel de eveniment, într-un mod pur întâmplator. Si daca ar fi sa asociez aceasta experienta cu o alta, atunci poate as aminti din aceeasi categorie o alta noapte memorabila a noastra (urma sa ne întâlnim cu ea peste aproape un an...), când pe o arena romana veche de peste 2000 de ani din Verona ascultam "Carmen", vrajiti de muzica, de decor si parca plutind într-un spatiu eteric astral.
Acest festival al minerilor (de fapt nu mai sunt mineri în prezent, ci doar angajati ai Companiei miniere de la Hallein-Bad Durrnberg) - ca si altele vazute în Austria, nu era unul formal, nu era unul creat si promovat pentru turisti în mod special. Desigur, oaspetii sunt bine veniti, participantii se mândresc cu ceea ce prezinta, însa în esenta este vorba de mult mai mult si de ceva mult mai profund. Fie si numai din aceste doua experiente la care fusesem martori în doar 8 zile calendaristice, am înteles ca atmosfera, atasamentul si participarea oamenilor este altfel la ei, cu totul altfel decât la noi. Desigur ca evenimentele sunt organizate de autoritati locale si ca exista evident o regie, un program al manifestarilor. Dar la ei lucrurile nu sunt formale (sau poate sunt doar într-o masura foarte mica), nu e vorba de lucruri gen "Cântarea României", regizate si folosite drept pretext pentru cheltuirea directionata a banului public. Ceea ce m-a surprins este participarea din inima a oamenilor, atasamentul lor fata de traditiile adevarate, bucuria de a fi împreuna si de a se întâlni în momente de sarbatoare, poate în esenta parte a unei vieti împlinite. Cred ca se poate vedea asta si din imaginile si filemuletele de la Dorfgastein, dar si din cele legate de manifestarea de la Bad Durrnberg. Si este frumos si este firesc sa fie asa, pentru ca oamenii fac festivalurile si nu invers.
Pare o gluma sa vorbesti si sa sarbatoresti într-un mod prea putin formal 400 de ani de exploatare industriala a sarii, însa locuitorii din aceasta zona chiar sunt urmasii minerilor care scoteau sarea folosita în sec. XVII în toata Europa. Oamenii chiar se mândreau cu acest lucru, participau din suflet la festival (atât cei pe care aveam sa-i vedem defilând, cât si cei care erau simplii participanti în corturile de vara, la o cinstire cu halbe de bere) si se bucurau.
Dupa ce am dat un tur prin toata zona respectiva, am cautat o pozitie strategica din care sa putem vedea ceea ce urma sa se desfasoare pe micuta scena amenajata si în jurul ei. Asa ca ne-am schimbat de mai multe ori pozitia pentru o buna vizibilitate si daca în filmuletele de mai jos se aud exclamatii si dialoguri mai ciudate este pentru ca spre exemplu la un moment dat în noapte ajunsesem pe o stiva de lemne putin instabila, dar care oferea un loc bun pentru filmarea scenei, ori pentru ca ne prinsesem în ritmul dansului cu alti turisti, ori poate cu localnici pe care îi vedeam pentru prima data.
Insasi deschiderea festivalului a fost surprinzatoare. Concentrati doar pe scena si pe ceea ce urma sa se petreaca în jurul ei nu am sesizat ca pe abruptul dealului se formase un arc din barbati în costume de epoca, înarmati cu un gen de muschete sau flinte. Momentul initial al festivalului s-a consumat când au început sa se auda focurile de arma trase de acestia, initial rând pe rând, în succesiune lenta, apoi într-un ritm tot mai rapid, pâna la momentul tragerilor simultane. Exista ceva imagini si în filmulete, dar marturisesc ca am fost luati cam prin surprindere de aceasta deschidere inedita a manifestarilor.
 |
| Inedita deschidere a festivalului, cu focuri de arma |
 |
| Prima parte a constat în defilarea si asezarea în careu a formatiilor de fanfara |
In prima sa parte, festivalul a constat într-o defilare a fanfarelor, majoritatea din zona Salzburg. Cred ca au fost noua formatii în total, iar când auzeam prezentarea lor, resimteam parca un fior puternic. Daca este sa vorbim de traditii, atunci chiar era locul pentru asa ceva. Toate erau practic formatii ce îsi aveau radacinile în sec. XIX. Când auzeam cifre precum 1831, 1866, 1842 ori asocieri cu regimente sau brigazi militare care probabil ca nu mai exista astazi, când priveam figurile membrilor acestor fanfare, parca sensul cuvântului "traditie" capata valente noi. Doar pasiunea pentru frumos, pentru un anume gen de arta muzicala, doar mândria si atasamentul pentru traditii veritabile poate face ca tineri si oameni mai în vârsta deopotriva sa compuna astfel de grupuri într-un tot unitar omogen si remarcabil. Privind retrospectiv pe imaginile filmate seninatatea figurilor celor din fanfare, bucuria lor nedisimulata în momentul în care performau, defilau si îsi cautau locul în careu, nu pot sa nu ma întreb cât de mare este pasiunea acestor oameni, respectul si atasamentul lor pentru valorile trecutului? Pentru ca aici nu vorbim de mari formatii, de ansambluri la nivel national, ci de grupuri mici, unite cred doar prin pasiunea membrilor sai, dar care poarta spiritul unui grup, al unei comunitati locale.
Prezentari frumoase, extinse, defilare în ritmul muzicii, asezare în careu. Cred ca era prezentat si palmaresul artistic al celor participanti, dar astfel de informatii treceau rapid pe lânga urechile noastre, pentru ca eram captivati doar de ineditul spectacolului la care asistam.
 |
| Rând pe rând, formatiile participante îsi ocupau locul în careul amenajat ad-hoc |
Din filmuletele realizate de noi în acea seara memorabila de la Bad Durrnberg am constituit trei montaje pe care le-am postat pe Youtube. Poate ca de data aceasta este vorba de o calitate ceva mai slaba a filmarilor (ele sunt totusi în rezolutii HD, dar lumina slaba si conditii de filmare - pe stiva de lemne - nu au fost cele mai favorabile). Primul montaj contine aspecte de la deschidere si din prima parte a defilarii fanfarelor si se afla la aceasta adresa pe Youtube. Al doilea montaj continua cu restul fanfarelor si poate fi gasit la aceasta adresa pe Youtube.
Formatiile au performat individual, dar au existat si momente când aceeasi partitura a fost interpretata de mai multe grupuri sub conducerea unui unic dirijor.
 |
| Se lasa întunericul, dar defilarea fanfarelor continua la Bad Durrnberg |
Lasarea noptii peste Bad Durrnberg a adus elemente noi defilarii fanfarelor. La un moment dat, formatiile au început sa soseasca însotite de un fel de pitici cu barba, purtatori de torte aprinse, ceva în genul piticilor mineri din Alba ca Zapada. Erau copii din zona costumati corespunzatori, purtând cu mare mândrie facliile aprinse. Pe filmulete se poate observa cel mai bine efectul produs de tortele purtate de acesti copii.
 |
| Pitici mineri cu torte aprinse însoteau formatiile |
Nici nu observasem cum trecuse timpul, cum întunericul se lasase peste Bad Durrnberg pâna la momentul în care ultima formatie de fanfara se încadrase în careu. Si daca festivalul s-ar fi încheiat în acel moment, tot ar fi fost suficient. Dar ceea ce vazusem nu era totul, momentul cel mai asteptat de catre localnici abia urma. Pe moment a fost destul de greu de înteles pentru noi mândria cu care s-a facut anuntul, ovatiile care au întâmpinat grupul care urca pe scena. Apoi, dupa o documentare posteveniment am înteles mai bine....
Am asistat la o demonstratie unica, la ceva cu adevarat inedit, la un spectacol rar sustinut de o trupa care era cu adevarat mândria localnicilor din Bad Durrnberg - Hallein. Despre ce era vorba? Despre un grup care timp de multe zeci de minute a aratat audientei o arta unica, a dansului traditional "Durrnberger Schwerttanz" . Un stravechi dans al sabiilor, o arta veche de secole, extrem de exclusivista. Primele referinte istorice privind acest tip de dans dateaza de la 1581 (!), iar traditia a fost mentinuta prin efortul comunitatii locale de aici, pentru ca se spune ca doar minerii din Bad Durrnberg prezentau un asemenea spectacol.
Se spune ca în prezent traditia dansului cu sabii se pastreaza doar în doua zone în Austria, pe lânga Salzburg - zona originara a dansului si singura unde poate fi vazut în forma sa pura - si de asemenea pe lânga Linz. Mineri în costume traditionale, cu încaltari specifice si sabii (în prezent sabiile sunt de lemn, dar în vechime se spune ca se desfasura cu arme reale) realizeaza diverse momente care transpun în arta diverse momente comune ale vietii de miner. Cadrul optim specific acestui dans este obligatoriu sa fie la lumina tortelor.
 |
| Punctul culminant al manifestarilor - Durrnberger Schwerttanz |
 |
| O traditie unica ce dateaza de la 1581, pastrata exclusiv de catre minerii din zona |
De la 1581 exista pastrate destule relatari referitoare la acest dans, fapt ce demonstreaza perenitatea fenomenului. Am înteles însa ca este ceva rar, ca reprezentatiile aveau loc doar în ocazii cu totul speciale, constituind evenimente în sine. Mentiunile despre acest dans privesc regiunile muntoase din jurul Salzburg-ului si din Salzkammergut, precum si zona Linz. Ca sa dam un reper despre raritatea dansului vom spune doar ca o reprezentatie sustinuta la 1750 de catre minerii din Bad Durrnberg în fata printului arhiepiscop de Salzburg a avut loc dupa mai bine de patru ani de rugaminti ale acestuia. Desigur ca rasplata a fost pe masura, cu adevarat princiara....
Fiind pentru prima data martori la un asemenea dans, pot spune ca nu a afost ceva usor de descifrat. La prima vedere e vorba de muzica, ritm si o tehnica anume prin care membrii trupei sunt permanet legati prin intermediul sabiilor, un lant care nu se rupe indiferent de figurile prezentate. Grupul se întinde, se strânge, desenând parca spirale sau împletituri, adunându-se, regrupându-se sau deschizându-se precum o floare. Insa e mai mult decât atât, practic fiecare moment simbolizeaza un concept, o valoare - atasamentul fata de familie si fata de natura, respectul si ascultarea fata de liderul din subteran, bucuria revenirii la lumina zilei, etc. Chiar daca simbolistica nu este usor de descifrat pentru cei care vad prima data un astfel de dans, tehnica si maiestria dansatorilor poate fi însa mult mai usor apreciata.
 |
| Un spectacol unic cu Durrnberger Schwertanz |
Ne-am fi putut dori mai mult decât am vazut referitor la traditiile zonei? Fanfarele si Durrnberger Schwerttanz au produs un spectacol fabulos si am multumit Divinitatii ca am putut fi martori la asa ceva. Poate ca totusi undeva acolo sus, cineva totusi ne iubeste...
 |
| O seara si o noapte de vis la Bad Durrnberg |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu