Vacanta 2011 (37) - Seisenbergklamm

    Triada principalelor atractii turistice promovate intens din valea Saalachtal cuprinde alaturi de pestera Lamprechtshohle si canionul Vorderkaserklamm si un alt traseu de chei - Seisenbergklamm. Spre acest obiectiv se îndrepta în continuare atentia noastra în acea zi, ocazie cu care am descoperit o fermecatoare localitate din aceasta parte a Salzburgerland-ului - Weissbach bei Lofer. Ca puncte de reper, Weissbach bei Lofer este pozitionat în valea Saalachtal, pe drumul national B311, între Saalfelden si Lofer.

      Ceea ce vazusem la Vorderkaserklamm depasise major asteptarile noastre, desi - asa cum am mai spus - înainte de intrarea în chei, peisajul anunta prea putin frumusetea acestui obiectiv. Asa ca, atunci când am ajuns în Weissbach bei Lofer, un satuc super dragut înconjurat de niste peisaje de poveste, deja anticipam ca drumul prin Seisenbergklamm urma sa fie o noua experienta remarcabila, ce avea sa ne încânte si sa ne bucure ochii. Alpii sunt spectaculosi, aproape în orice sector al lor si nu de putine ori am constatat ca atractii turistice importante se înghesuie practic pe arii relativ mici (asa cum este cazul si cu valea Saalachtal).

     Se ajunge usor la parcarea de la intrarea în Seisenbergklamm, indicatoarele numeroase aratând clar ca este vorba de atractia principala a satucului. In fapt, traseul porneste chiar din localitate, iar biletul de intrare costa 4,00 euro/adult (3,70 euro în 2011) sau gratuit pentru posesorii de Salzburgerlandcard valabil.

Acel spirit al padurii care ne însoteste chiar de la intrarea în Seisenbergklamm

In prima sa parte valea este neasteptat de larga

      La Seisenbergklamm se observa cu mare usurinta ca niste oameni inteligenti si care stiu sa faca turism au adaugat frumusetii naturii si elemente menite a spori atractivitatea acestui obiectiv si implicit fluxul de vizitatori. S-a creat un traseu tematic, un "Erlebniswanderweg", ba chiar si o poveste. Cei mici nu au cum sa nu fie încântati vazând cum pe parcursul întregii vizite prin chei (care poate dura 1-1.5 ore) sunt practic permanent ghidati si însotiti (pe panourile explicative) de o figura simpatica a unui spirit al padurii. Exista zece statii pe parcursul drumului tematic, zece puncte care abordeaza fiecare diverse teme, legate toate de natura, de padure, de conservarea peisajelor din jur, etc.
     Dincolo de aceste "floricele", parcursul prin Seisenbergklamm chiar este unul deosebit, mai ales în a doua jumatate a sa. In prima sa parte valea este destul de larga, apele repezi ale pârâului creînd un cadru în care te-ai astepta sa vezi mori de apa si nu pereti de stânca semeti si treceri înguste printre acestia. Chiar ma întrebam la un moment dat daca nu cumva de fapt aici nu vom avea parte de chei montane veritabile. De fapt, era nevoie doar putina rabdare....

Drumul este ingenios realizat, cu multe treceri de pe o parte pe alta a râului

O reprezentare inedita a spiritului padurii în zona în care ne apropiem de sectorul cel mai îngust

    Prima portiune pare una propice construirii unor mori de apa si chiar destul de aproape de intrarea în chei o structura veche pare a fi avut si aceasta destinatie (destinatia principala trebuie sa fi fost legata de depozitarea lemnului transportat pe apa din amonte). Avansând în susul râului, trecând prin primele statii ale drumului tematic, admirând tenacitatea si ingeniozitatea constructorilor acestui drum (grinzile de otel fixate în peretii de stânca si trecerile repetate de pe o parte pe cealalta a râului), aproape ca nici nu observi cum treptat valea se îngusteaza, peretii stâncosi ai versantilor devin parca mai înalti, mai golasi, mai semeti si mai apropiati.

Peisaj salbatic si un drum practic suspendat - impecabil întretinut

     Cheile Seisenbergklamm reprezinta un monument al naturii - martor si proba a uluitoarei forte de eroziune a apei pârâurilor montane. Originea acestei treceri sapate de ape prin peretii stâncosi ai muntilor este - asemeni altor atractii similare din zona - legata de sfârsitul ultimei glaciatiuni, acum circa 12.000 de ani, când ghetarii imensi care acopereau mare parte din actualele teritorii ale Austriei si Germaniei au început sa se topeasca, formându-se râuri care si-au cautat vai stabile, vai pe care le-au adâncit continuu timp de milenii. Valea Saalachtal este în cea mai mare parte o vale de origine glaciara, cu enorme depozite formate peste fundamentul calcaros. Frumusetea si unicitatea tuturor zonelor de chei este legata adesea de sectoarele cele mai înguste ale acestor locuri, sectoare în care de regula apa a întâlnit portiuni de roca mai dura si pe unde nu si-a putut forma decât treceri înguste.
      Si aici la Seisenbergklamm exista un segment de drum cu asemenea caracteristici, cu o îngustime extrema printre peretii stâncosi  înalti si abrupti ai muntelui, cunoscut ca "Dunkelklamm" (sau Cheile întunecate).

Solutii constructive ingenioase pentru constructia acestui drum suspendat prin chei

Zona cea mai îngusta a cheilor - stranie, dar incredibil de frumoasa

Senzatia era ca parca patrundeam într-un regat al gnomilor din scrierile lui Tolkien

    Istoria acestui drum prin chei este una cu vechime si totodata presarata cu multe evenimente. Primul drum prin chei, cu utilitate economica initial, s-a construit în 1831 (... e incredibil... la noi exista multe zone cu specific oarecum similar care nici în prezent nu au nici macar amenajari minimale si nici nu sunt sanse ca acest fapt sa se produca în viitorul apropiat...). Era un drum de circa 600 m, menit a facilita accesul lucratorilor pentru a supraveghea transportul bustenilor din amonte pe firul apei. Insa acest drum a permis totodata si accesul celor dornici de a descoperi frumusetile naturii si a adus primii turisti în cheile Seisenbergklamm. Iar acest fapt se petrecea pe la mijlocul sec. XIX....
     Dupa mai multe consolidari si reparatii, în 1916 o inundatie (primavara nivelul apei creste extrem de mult prin mai toate sectoarele de chei alpine) a distrus practic complet drumul. Evenimentul a coincis si cu ultimii ani de razboi, apoi cu perioada grea din punct de vedere economic a primilor ani de dupa prima mare conflagratie mondiala, asa ca au trecut nu mai putin de opt ani pâna la începerea lucrarilor de refacere a drumului, timp în care nu a existat cale de trecere prin chei.
     Abia în iulie 1925 noul drum a fost redeschis publicului. Si în anii ce au urmat, parca povestea traseului prin chei a însotit evenimentele istorice. In 1940 o furtuna a distrus din nou cvasicomplet drumul, iar anii celui de-al doilea razboi mondial si apoi primii ani postbelici nu au permis reluarea lucrarilor de refacere.
    Abia în 1954, drumul a fost redeschis publicului, fiind acum destinat practic exclusiv turismului. Intretinerea sa nu este simpla, pentru ca adesea este afectat de inundatii sau furtuni. Insa în Austria exista autoritati ale administratiei locale responsabile si care stiu sa-si protejeze si sa-si valorifice obiectivele turistice si chiar si mentalitatea si constiinta oamenilor este altfel decât la noi. Asa ca starea drumului este impecabila, siguranta este deplina si accesibilitatea este totala, traseul putând fi parcurs lejer de oameni cu orice conditie fizica. Bravo lor!

Marturii sapate în piatra de la primele amenajari ale drumului în sec. XIX

Putina lumina reuseste sa se strecoare în acest sector al cheilor

Seisenbergklamm - marturie a frumusetilor alpine

    Un montaj cu imagini si filmulete realizate de noi în Seisenbergklamm poate fi vazut la aceasta adresa pe Youtube. In rezolutie HD el include filmari în special din zona cea mai îngusta, cea mai întunecata, cea mai stranie, dar probabil si cea mai frumoasa a cheilor.

La iesire din zona numita "Dunkelklamm" (cheile întunecate - negre)

    Legende si povestiri pe masura frumusetii locului în sine sunt legate de Seisenbergklamm. Se spune ca în urma cu foarte multi ani, pe vremea când nu exista înca un drum prin chei care sa permita accesul facil al vizitatorilor si când doar lucratorii care supravegheau transportul bustenilor din amonte pe apa ajungeau prin aceste locuri, fenomene stranii se petreceau în Seisenbergklamm. Nu de putine ori muncitorii povesteau cum prin defileu se aud voci printre zgomotele apei si suieratul vântului, voci ce par sa tradeze o prezenta malefica si care cereau oamenilor sa plece si sa nu mai revina. In astfel de ocazii localnicii spuneau în soapta ca spiritul cheilor, spiritul padurii s-a întors si îsi revendica teritoriul. Iar când aveau loc accidente (nu foarte rare dat fiind configuratia terenului si pericolele permanente), ele erau atribuite totdeauna acestui spirit.
     S-au putut vedea mai sus reprezentarea pentru copii a acestui spirit al padurii, care însoteste drumul tematic, dar si acea figura tridimensionala realizata din trunchiul unui copac, aflata alaturi de drumul prin chei. Aceasta sculptura naiva aminteste de o alta poveste care circula în zona relativ la spiritul cheilor. Se povesteste ca la un moment dat un trunchi de copac ciudat purtat de ape s-a blocat în "Dunkelklamm" - zona aceea cea mai îngusta, cea mai întunecata, cea mai stranie dar totodata si partea care manifesta cea mai mare fascinatie si atractie din chei. Era un trunchi extrem de diferit de restul arborilor purtati de ape, cu radacini curbate imense, cu forme ce sugerau mai degraba brate omenesti, mai bine zis un trunchi de copac care îngloba o creatura stranie. Multe zile la rând s-au chinuit servantii sa deblocheze trunchiul din acea parte a defileului, desi era o operatiune banala pe care altfel o faceau în mod curent si care nu punea de obicei probleme. Se parea ca pur si simplu acel arbore nu voia sa paraseasca "Dunkelklamm". Dupa multe stradanii, trunchiul a fost împins si purtat de ape spre vale. Dar povestea nu s-a încheiat aici. Localnicii spuneau în soapta ca pot jura ca trunchiul de copac îsi schimba uneori pozitia în timpul noptii. Apoi o inundatie a purtat ciotul de lemn în apropierea unei case parohiale. Preotul a tinut o slujba si a stropit arborele cu apa sfintita. A doua zi se spune ca acesta disparuse. Nici o urma legata de trunchiul acela straniu nu a fost descoperita nici în aval si nici în amonte. Localnicii s-au bucurat si au spus ca spiritul cheilor si-a gasit în sfârsit linistea, datorita apei sfintite.

Portiunea finala a traseului prin Seisenbergklamm

Punctul de iesire din chei

    Dupa iesirea din portiunea spectaculoasa Dunkelklamm, traseul prin chei continua înca vreo câteva sute de metri, oferind si aici peisaje de exceptie. La final vizitatorii au posibilitatea de a reveni la parcarea de baza fie printr-o întoarcere prin chei, fie sa-si continue drumul tematic prin padure, ajungând în cele din urma pe o alta cale la punctul de intrare în chei. Noi am ales sa ne întoarcem tot prin Seisenbergklamm, pentru a savura înca o data aceasta adevarata minune a naturii.

Imagini de la întoarcerea prin chei

   Cum spuneam, la Seisenbergklamm se observa cu usurinta preocuparea autoritatilor care administreaza acest obiectiv pentru a spori atractivitatea sa, pentru a cuceri publicul cel mai tânar si pe aceasta cale, în consecinta si pe cel adult. Pe lânga ideile cu drumul tematic, cu mascota spiritului cheilor si al padurii, am remarcat aici si o alta initiativa (discutabil în ce masura cadreaza cu specificul locului) originala. La intrarea în chei copiii pot vedea mai multe maimutele extrem de simpatice si jucause, obisnuite cu turistii si care fac aproape orice pentru a fi bagate în seama de acestia.

Marturii ale fortei apelor în Seisenbergklamm

La intrare în chei - niste maimute mici, jucause si foarte simpatice

    Cu Seisenbergklamm încheiam vizita noastra prin Saalachtal. Este o zona absolut superba din Salzburgerland si garantez ca oricine va ajunge aici, va aprecia peisajele minunate din aceasta vale. Iar daca cele trei obiective majore pe care am reusit sa le vedem în aceasta zona: Lamprechtshohle, Vorderkaserklamm si Seisenbergklamm nu au convins suficient, voi mentiona alte trei atractii turistice demne de mentionat din zona (descoperite de mine în urma unei documentari ulterioare si pastrate în fisele unei viitoare treceri prin Salzburgerland): Inersbachklamm la Reith bei Toads, canionul Strohwollner din St.Martin bei Lofer si Devil's canion din Lofer.
     Dupa aceste trei vizite am discutat despre cum sa ne continuam aceasta zi. Optiunile erau sa mergem la Triassic Park din Waidring (nu foarte departe - un gen de mini parc tematic pe lânga care trecusem în ziua când ne-am întors din Innsbruck si care îmi facuse o buna impresie când citisem despre el) sau sa revenim la Dorfgastein si apoi sa ne petrecem trei ore la Felsentherme din Bad Gastein, la balaceala, apa termala si hidromasaj. Probabil ca în precedentele zile acumulasem deja ceva oboseala, asa ca optiunea aleasa a fost cea de relaxare la Felsentherme.

La Felsentherme în Bad Gastein - punct final al etapei a doua a vacantei noastre

   Felsentherme este un complex de tinuta din Bad Gastein, unde gasesti aproape tot ce doresti legat de facilitati termale si spa. Exista foarte multe optiuni, dar în principiu pretul pentru trei ore este de 20,50 euro/adult (24,00 euro pentru o zi întreaga), însa cu un Salzburgerlandcard valid se poate beneficia de o astfel de intrare gratuita. Nu sunt multe tobogane cu apa, dar cele existente sunt potrivite pentru oricine, asa ca balaceala ne-a fost însotita si de astfel de distractii.
    Incheiam astfel a treisprezecea zi a vacantei noastre (ajunsesem cam la jumatate) si în ziua urmatoare urma sa schimbam locatia, îndreptându-ne spre a treia baza de cazare, pentru alte sapte zile. De fapt schimbam nu numai locatia, ci oarecum si registrul, pentru ca dupa doua saptamâni în care am vizat atractii turistice montane si natura cu frumusetile sale din zona alpina, urma sa ne apropiem de obiective si atractii turistice în majoritate de factura citadina. Plecam spre Salzburg, dar nu înainte de a ne opri pe drum la alte câteva puncte de interes, despre care voi vorbi în postarile urmatoare.