Vacanta 2011 (25) - Liechtensteinklamm

    Imediat ce m-am trezit, dis de dimineata, am iesit în curtea vilei pentru a cerceta aspectul cerului. Ploaia se oprise, muntii erau învaluiti de valatucii norilor, era multa umezeala, dar parea a fi mai bine decât anuntasera prognozele meteo. In timp ce pregateam cafeaua matinala, urmaream canalul tv meteo, care însa nu anunta vesti prea bune. Era luni dimineata, început de saptamâna si nu aveam de gând ca vremea potrivnica sa ne afecteze elanul de exploratori ai acestui minunat land austriac, Salzburg (cel putin sa nu ne afecteze prea mult...). Asa ca mi-am zis ca trebuie sa încercam sa continuam cu obiective în aer liber. Mai aveam cinci zile la Dorfgastein si cu siguranta mult mai multe optiuni de vizitare decât ne permitea în mod realist acest interval. Cum totusi nu strica sa fii precaut, am ales drept zona tinta pentru acea zi una apropiata, mai precis aria localitatilor St.Johann im Pongau - Wagrein. 

    Gustasem deja din farmecul Alpilor pe drumuri panoramice, ajunsesem la ghetari, urcasem în zone înalte fabuloase, vazusem cea mai înalta cascada din Europa, pasisem prin ceata pe podul suspendat aflat la cea mai mare înaltime pe continent, vizitasem amenajari expozitionale sau muzee diverse, etc. Dar mai sunt înca multe elemente care definesc sau care adauga noi dimensiuni zonei alpine. Nu poti avea o viziune completa asupra Alpilor daca nu patrunzi macar în câteva din numeroasele chei care se gasesc în acest lant muntos. Cheile sau defileele înguste sunt zone magice, zone în care natura s-a straduit parca sa uimeasca omul, sa-l faca sa se simta mic si sa se încline în fata maretiei si grandorii frumusetilor naturale. In cele mai multe locuri oamenii au cucerit cheile, au amenajat trasee civilizate de vizitare, iar acesta este un fapt benefic. Am întâlnit multe opinii care clameaza ca amenajarile strica de obicei farmecul salbatic al unor astfel de zone, ca "hoardele" de vizitatori al caror acces este astfel facilitat distrug sau cel putin afecteaza grav respectivele zone. Insa sunt cu totul în dezacord cu astfel de opinii. Nu este cazul de asa ceva în statele civilizate. Si poate nici la noi nu ar fi vorba de asa ceva, dar e greu de demonstrat, pentru ca la noi de regula lipsesc cele mai elementare amenajari.

   Se sustine, în general pe buna dreptate, ca avem multe locuri de o frumusete naturala rara în muntii nostri, care daca ar beneficia de o infrastructura adecvata ar fi la fel de atractive precum cele din Alpi de exemplu. Nu stiu ce sa zic, nu contest existenta multor zone cu totul speciale pe plaiurile carpatine. Dar sa nu subestimam realitatea din zona alpina... Si sa facem comparatiile cu obiectivitate...

   Revenind, începeam sa exploram chei în Alpi. Stiam din tot ceea ce citisem ca astfel de locuri reprezinta obiective de neratat pentru orice turist iubitor de frumuseti montane. In interval de doar câteva zile am avut sansa sa descoperim sase chei în Alpi si regret doar ca nu au fost mai multe. Poate unii ar putea spune ca doua, trei astfel de vizite ar fi mai mult decât suficiente, dar cu siguranta nu este asa. Au fost sase si pot spune ca fiecare asemenea experienta m-a încântat, m-a bucurat si m-a facut sa remarc faptul ca fiecare defileu de acest gen are cel putin un element remarcabil care îl face unic. De aceea este extrem de greu sa faci clasamente referitor la frumusetea diverselor chei. E usor de clasificat pe baza lungimii, a înaltimii, a diferentei de nivel, etc., dar un clasament pe baze pur estetice, conform emotiei create, este foarte dificil de realizat.

   Deci, rugându-ne pentru o vreme acceptabila (atât ne doream, nu speram la vreme buna, doar la ceva acceptabil) am plecat spre St.Johann im Pongau, pentru a vizita cheile Liechtensteinklamm.

Mod de promovare a atractiilor din zona St.Johann im Pongau

Liechtensteinklamm - zona de intrare în chei

Cam asa arata traseul amenajat la Liechtensteinklamm

   Cheile Liechtensteinklamm sunt cu adevarat un superlativ în Alpi. Cu siguranta printre cele mai frumoase si mai deosebite chei alpine, ele sunt recunoscute drept cele mai lungi. De asemenea sunt printre cele mai înalte chei din Alpi, se spune ca înaltimea peretilor depaseste pe alocuri 300 m. Traseul pâna în partea sa finala se parcurge în 45 min - 1 h (functie si de numarul fotografiilor facute), nu este deloc greu, iar întoarcerea se realizeaza pe acelasi drum. Se afla în chiar inima landului Salzburg, la câtiva km de St.Johann im Pongau si exista suficient spatiu de parcare la intrare. Biletul de intrare costa 4,50 euro/adult (4,00 euro în 2011) si 3,00 euro/copil. Posesorii de Salzburgerlandcard au acces gratuit.

    Este greu de rezumat frumusetea acestor chei. Desi daca ploaia si-a facut aparitia chiar în momentul în care intram în defileu (a fost o ploaie mocaneasca, care practic nu se mai termina...), chiar daca de pe versanti se scurgeau continuu firisoare de apa si umezeala era foarte mare, chiar daca am parcurs traseul cu umbrele (pentru a proteja aparatul foto si camera video), am fost realmente încântati de Liechtensteinklamm. Este un loc fabulos de frumos, care te face sa te înclini în fata naturii care a dat forta apelor râului Grossarl sa-si croiasca drum prin peretii de stânca, sa taie efectiv în mii de ani calcarele si ardezia pe care le-a întâlnit în cale. Desigur ca voi puncta impresiile noastre pentru acest loc magic, însa cred ca imaginile au mai multa forta sa vorbeasca decât cuvintele. Si asta în ciuda faptului ca fotografiile nu sunt prea reusite, multe cadre fiind eliminate pentru ca au fost miscate sau supraexpuse (este greu sa fotografiezi corect pe ploaie, sub umbrela...).

Eroziuni specifice în Liechtensteinklamm

In zilele însorite apa are o superba culoare turcoaz în defileu (nu era cazul în acea zi ploioasa)

   Cum s-a format acest miracol al naturii de la Liechtensteinklamm? La fel ca în cazul multor alte chei, la originea fenomenului se afla încheierea ultimei ere glaciare. La acea vreme muntii si vaile din zona erau acoperiti de ghetari ce atingeau chiar si 3.000 m grosime. Când clima a început sa se schimbe, începând o tendinta de încalzire, uriasele forte ale ghetarilor aflati în miscare au sculptat vai largi, lasând în urma pereti de stânca ridicati la intrarile din vaile laterale mai mici. Intr-un astfel de punct rapidul râu Grossarl a întâlnit un asemenea obstacol si s-a luptat cu roca mii de ani, taind drum în ea, slefuindu-si o cale în jos, realizând scobituri si transportând spre vale sfarâmaturile. Odata cu trecerea timpului apa s-a dovedit mai puternica decât calcarele si ardezia din defileu. Printr-un asemenea proces s-a ajuns la adâncimea de peste 300 m a cheilor.

Eroziunile peretilor de ardezie din chei

Vijeliosul râu Grossarl, cel care a sapat Liechtensteinklamm

  La Liechtensteinklamm am mai retinut un aspect care mi s-a parut absolut remarcabil. Am expus în multe dintre postarile anterioare (mai direct sau mai voalat) parerea mea relativ la diferentele de nivel de trai si civilizatie dintre diverse tari si nu pot sa nu prezint de câte ori am ocazia exemple si fapte în acest sens. Noi ne plângem ca în România anului 2013 exista multe locuri superbe, multe minuni ale naturii neexploate suficient sau neexploatate deloc în scop turistic. Poate ar fi interesant de stiut cum s-a creat traseul de vizitare la cheile Liechtensteinklamm. In 1875 un numar mic de membri ai unei asociatii locale alpine si-a propus sa faca romanticul si salbaticul defileu accesibil publicului larg. Existasera anumite încercari chiar si anterior, dar amenajarea efectiva a început abia la acest moment. Din pacate, cu toata bunavointa si eforturile acestor oameni (astea înseamna spirit civic si solidaritate comunitara...) resursele financiare necesare s-au dovedit total insuficiente. Insa temerarii care au initiat acest demers nu au renuntat si s-au adresat printului Johann al-II-lea de Liechtenstein, care detinea un domeniu de vânatoare în apropiere de localitatea Grossarl. Printul a îmbratisat initiativa localnicilor si a donat o suma suficienta (600 guldeni), care a permis ca proiectul sa fie finalizat în 1876. Se întâmpla asta când România nu era nici macar regat... In onoarea generosului print, acest canion, considerat cel mai important din Alpii austrieci a primit numele acestuia si astfel s-a ajuns astazi la denumirea de Liechstensteinklamm.
   Si nu este un caz singular, am întâlnit multe astfel de exemple în Austria. Este vorba de o atitudine a familiiilor nobiliare ori princiare, de o aplecare sincera de multe ori catre popor, catre comunitatile de oameni simpli. La acea vreme, când în spatiul austriac se faceau amenajari pentru turismul de masa, abia trecusera câteva decenii de când boierii români nu mai cumparau pe bani grei domniile la Stambul... Cât despre initiative si donatii pentru astfel de proiecte, ele nu prea s-au vazut pe la noi.... Austriecii faceau amenajari turistice dificile acum mai bine de 140 de ani, noi ne plângem si azi ca nu exista fonduri (nu exista de fapt pentru proiecte serioase si corecte...) si ca nu avem posibilitati de a introduce în circuitul turistic diverse obiective.

Pe masura ce avansam în chei, peisajele devin mai spectaculoase

    Nu am avut vremea cea mai buna când am parcurs drumul prin acest magnific defileu, dar nu a fost vorba de confortul deplasarii. Regretele noastre tin de faptul ca nu am putut vedea incredibila culoare pe care o capata apa râului în zilele însorite de vara, când reflexiile cerului albastru se combina cu cele ale verdelui vegetatiei de pe versanti. In plus, se spune ca în zilele însorite, picaturile fine care cad de pe pereti de la mare înaltime creeaza un cadru propice pentru aparitia a numeroase curcubee în defileu. Este fara îndoiala un bun motiv pentru a vizita din nou acest loc, pe o vreme cât mai favorabila. Insa în mod cert, astfel de locuri genereaza o vraja proprie indiferent de ambient, asa ca merita vizitate pe orice fel de vreme.

   Un astfel de loc, cu o frumusete de poveste, nu putea sa nu aiba o legenda proprie. Se spune ca în urma cu multi ani era un fierar în satul Oberarl, în zona Plankenau lânga St.Johann. Pacatul cel mare al acestuia era lacomia sa nemasurata, dragostea pentru arginti. Fierarul avea o fetita infirma si era foarte suparat din aceasta cauza, din pricina cheltuielilor cu boala acesteia. La un moment dat fierarul a fost vizitat de diavol, permanent aflat în cautare de suflete, a fost ispitit si a facut un pact cu acesta. Fierarul a promis diavolului pe fiica sa infirma, cerând în schimb sa-i fie aduse celebrele izvoare termale din valea vecina (Valea Gastein) în fata casei, pentru a le putea exploata si face avere pe aceasta cale. Un singur amanunt suplimentar a fost prevazut, totul sa se faca pe întuneric, pâna la cântatul cocosilor, în caz contrar contractul devenind nul. Diavolul s-a învoit si a fost de acord sa savârseasca lucrarea pe timpul noptii.
    Povestea spune ca sotia fierarului, o femeie inteligenta si fâsneata a prins de veste si a auzit termenii întelegerii facute de sotul sau. Femeia nu putea accepta sa-si piarda copilul, nici pentru toata bogatia din lume. Pentru a pune capat lacomiei fara margini a sotului sau, femeia a luat un cocos, l-a pus în jgheabul de baut al animalelor, facându-l sa cânte înainte de ivirea zorilor si înainte de vreme. Diavolul care luase deja izvoarele cerute zbura în acel moment pe deasupra zonei defileului. Auzind cântecul cocosului din Oberarl, a realizat ca este prea târziu, ca întelegerea a cazut si plin de furie a aruncat izvoarele în chei. Si le-a aruncat în asemenea fel încât nici o fiinta umana sa nu le gaseasca vreodata din nou. Si, se spune ca pâna astazi, desi se stie ca exista în zona izvoare termale, nimeni nu a fost capabil sa capteze apele curative si sa le scoata prin tevi din defileu în scopul valorificarii lor.

Ingustimea extrema a cheilor în unele portiuni a facut ca traseul sa fie efectiv sapat în stanca

  Nici nu stii când trece timpul si când ajungi la capatul traseului prin Liechtensteinklamm. Ochii îti sunt desfatati de minunate detalii peste tot pe parcursul care trece repetat în zig-zag de pe o parte pe alta a defileului. Poate ca emblematice pentru aceste chei sunt acele stranii eroziuni semicirculare grupate pe care le-au sapat curentii turbionari ai apelor vijelioase în ardezia cenusie a peretilor stâncosi. Pare ca si cum cineva s-ar fi jucat aici cu acel instrument special de facut bule de înghetata. Am mai vazut astfel de formatiuni si în alte chei, dar parca nicaieri atât de multe, atât de grupate si atât de spectaculoase.
   Ori poate vizitatorul este încântat de vuietul apei, de stâncile acoperite cu muschi verde-negru, ori de ingeniozitatea constructorilor. Poate ca vizualizam modul legendar în care diavolul a aruncat si a ascuns pe vecie izvoarele termale în defileu. Si daca avem sansa ca vremea sa fie frumoasa, ne putem bucura de irizatiile multelor curcubee create pe traseul cheilor. Sau poate ne minunam cum de mai zarim un petec îngust de cer printre peretii atât de înalti si apropiati din Liechtensteinklamm. Ori poate ca întelegem motivele pentru care un nobil de vita princiara a finantat acest proiect cu generozitate, pentru ca foarte multi oameni sa se bucure de acest miracol al naturii.
   Iar daca vorbim de vizitatori, se spune oficial ca s-a depasit numarul de 10 milioane al turistilor care au ajuns în chei. Daca realizam ce înseamna acest fapt (tinând cont ca traseul nu e deschis tot timpul anului), întelegem ca aici exista cu adevarat un punct de atractie cu totul special.
    Ideea la care doream sa ajung este ca un astfel de traseu fabulos nu se putea sfârsi altfel decât într-un mod cu totul special. Si într-adevar, traseul prin Liechtensteinklamm se încheie parca apoteotic, în fata unei minunate cascade de peste 50 m înaltime.

Incepem sa vedem cascada de la final



La finalul traseului prin Liechtensteinklamm

  Am inclus în doua filmulete postate pe Youtube fragmente din filmarile realizate de noi prin Liechtensteinklamm. La aceasta adresa, primul filmulet contine aspecte din portiunea initiala a traseului. Al doilea filmulet, dedicat portiunii finale, se refera poate la partea cea mai spectaculoasa a defileului. Sunt împreuna mai putin de 20 minute, dar surprind, cred eu foarte bine, esenta peisajului Liechtensteinklamm.

      Se poate observa în câteva imagini (si în filme) ca la un moment dat traseul trece pe sub o bolta stâncoasa, care se lateste formând un spatiu generos. La întoarcere am observat ca acolo se oprise un grup de vreo 15-20 persoane mai în vârsta, aflate într-o excursie în chei cu ghidul lor, dar ceea ce era interesant e ca se pornise o mica petrecere. Sticlute cu un soi de rachiu treceau din mâna în mâna si nu stiu de unde aparuse un acordeon, se cântau valsuri si venerabilii domni chiar invitau la dans pe distinsele doamne, în acest spatiu ferit de ploaia marunta din exterior. Pensionarii în Austria fac turism, sunt relaxati si se bucura de viata.

Uneori singura cale de a continua traseul a fost saparea unui tunel prin stânca

Finalul traseului prin chei

   Liechtensteinklamm este un loc superb, un miracol al naturii din aceasta zona alpina si merita cu siguranta o vizita. A fost primul traseu prin chei facut de noi în Salzburgerland si am regretat ca nu am avut parte de o vreme buna, neputând sa ne bucuram de curcubee si de culoarea uluitoare a apei pe care am vazut-o în imaginile altor turisti.
   De fapt la iesirea din defileu am constatat ca ploaia se întetise si devenise chiar suparatoare, asa cu nu prea mai putea fi vorba sa ne continuam ziua asa cum ne planificasem. Trebuia sa luam o decizie si atunci am facut o schimbare din mers, dupa cum se poate vedea în postarea urmatoare. Din fericire, în afara de aceasta zi, în tot restul vacantei am mai avut parte numai de înca una cu vreme total nefavorabila.