Vacanta 2011 (19) - WeissSee - Lumea înghetata

   Parcursesem în ziua anterioara Grossglockner Hochalpenstrasse, trecând prin locuri minunate, admirând peisaje de poveste si întâlnind chiar si simpaticele marmote. Vazusem Pasterze, cel mai mare ghetar alpin din Austria, trecusem prin Felbertauerntunnel, avusesem parte de soare, de o vreme superba, dar si de o descatusare a fotelor naturii, fiind martori la o teribila ploaie din regiunile alpine. Asa ca atunci când plecam la drum în dimineata celei de a saptea zile din vacanta noastra (era sâmbata, weekend - si asta avea sa fie de asemenea important pentru ca ne prilejuia ocazia de a fi martori la o manifestare cu totul speciala) ne doream sa avem parte de lucruri care sa ne încânte macar la nivelul celor din zilele precedente.

   Vremea se anunta în continuare buna (însa aparusera atentionari pentru începutul saptamânii urmatoare...), asa ca puteam prinde în programul zilei noi locuri de mare atractie din aceasta zona montana. Traseul parcurs poate fi vazut în imaginea de mai jos si a masurat putin peste 190 km. Primul obiectiv a fost sa urcam la Weisssee, un loc fabulos situat la marginea lumii ghetarilor alpini. Apoi reveneam la Krimml, de data aceasta nu doar în trecere, ci cu scopul clar de a vedea celebra cascada si parcul tematic WasserWunderWelt. Si ziua nu avea sa se încheie cu simpla revenire în Dorfgastein, ci avea sa continue într-un mod inedit pâna târziu în noapte....

Traseul zilei a saptea

     Am mai spus ca în aceasta zona a muntilor Tauern exista practic o serie de vai paralele orientate pe directia nord-sud, putând aminti într-o trecere de la est la vest (fara a fi o enumerare exhaustiva) valea Gastein, apoi Rauris, Fuschertal - cu Grossglockner, valea Kaprun, Stubach, Felbertal si înca vreo câteva pâna în punctul unde se ajunge la Krimml si se trece apoi în Tirol. Am trecut prin toate vaile mentionate mai sus, parca una mai frumoasa ca alta, parca fiecare are ceva specific sau macar câteva puncte de atractie cu caracter aproape unic. In valea Gastein emblematice sunt izvoarele termale si prezenta celor mai speciale terme din zona. Despre Fuschertal am scris în cele trei postari precedente, când m-am referit la Grossglockner Hochalpenstrasse. Alte postari viitoare vor cuprinde impresii din vaile Rauris si Kaprun. Fiecare mi-a placut într-un anume fel, însa daca ar fi sa aleg numai pe baza feeling-ului soferului care a trecut prin toate aceste vai, atunci as alege fara ezitare valea Stubach.
    Este poate derivatia cu cel mai putin intens trafic (se paraseste soseaua regionala la Uttendorf pentru a intra în drumul spre munti), cu cea mai îngusta sosea, inclusa probabil în desfasuratorul de vacanta în special de turistii care stau mai mult prin zona, dupa ce au vizitat atractiile din celelalte vai - mai "turistice", ca sa zic asa. Insa mie Stubach Valley mi-a placut enorm. Este un drum de circa 20 km de la soseaua principala pâna la statia de baza a gondolei spre Weisssee, un drum cu portiuni cu adevarat înguste, cu pante si rampe surprinzatoare. Patrunzi aici parca într-o lume mai rurala decât în alte zone si cu siguranta mai linistita, mai apropiata de salbaticia naturii montane. Este un drum minunat, teribil de pitoresc, iar urcarea spre ghetari de la capatul vaii este în esenta premiul, recompensa primita de turistul care s-a avântat în aceasta zona.

Peisaje suprinse din masina în Stubach Valley, pe drumul spre  WeissSee

   Am postat pe Youtube un montaj din filmuletele noastre, cu drumul prin Stubachtal si cu imagini de la urcarea la WeissSee la aceasta adresa. Chiar si într-o zi în care poate gondola de la capatul vaii n-ar functiona (desi acest fapt este extrem de putin probabil...), acest traseu merita cu siguranta parcurs, fie si numai pentru frumusetea drumului în sine.
     WeissSee este un obiectiv turistic mai putin popularizat si poate mai putin cunoscut de multi turisti. Ca sa fac o sinteza a ceea ce înseamna WeissSee, as putea spune ca vorbim de o zona superba situata la marginea ariei ghetarilor alpini. Austriecii au sesizat totdeauna si au exploatat inteligent oportunitatile oferite de natura. Asa ca aici (ca si în multe alte locuri) s-au ridicat niste baraje pentru apa care se scurge sezonier din topirea ghetarilor (nu deosebit de impresionante ca marime) si s-au creat niste superbe lacuri de acumulare (destul de mici si ele...). Acestea sunt veritabile rezervoare de apa pentru utilizare casnica si industriala, dar evident nu putea lipsi exploatarea potentialului hidroenergetic dintr-o astfel de zona. Asa ca alaturi de rezervoarele amintite a aparut în mod natural o centrala hidroelectrica pentru a valorifica uriasa diferenta de nivel a caderii apei. Acesta este motivul pentru care linii de înalta tensiune pot fi vazute cam pe toata lungimea Stubachtal (peisajul ar fi fost mai frumos fara ele...).
    Insa frumusetea unei asemenea zone nu putea ramâne nevalorificata si în scopuri turistice. La întrebarea despre cum pot aduce turistii în apropierea vârfurilor montane, austriecii raspund totdeauna cu simplitate prin instalarea unui mijloc de transport pe cablu. Aici, la capatul Stubachtal exista o gondola care permite urcarea spre lumea înghetata de la WeissSee. In putine locuri ai parte de privelisti atât de frumoase precum cele ce pot fi vazute din aceasta gondola.

La capatul Vaii Stubach...

... se afla statia de baza a gondolei de la WeissSee

Confluenta a doua pârâuri lânga statia de baza

De la parcare spre statia de baza

Cocheta statie de baza a gondolei spre WeissSee

   Statia de baza a gondolei de la WeissSee este punctul numit Enzingerboden, situat la 1.480 m altitudine. Exista o statie mediana - denumita atât de frumos si sugestiv Grunsee (marea verde) la 1.740 m, dupa care se urca direct la 2.315 m unde statia superioara si hotelul alpin Rudolfhutte fac practic un corp comun. Principalele repere se pot regasi în harta de mai jos, care poate da o sugestiva idee despre topografia zonei, despre perspectiva uluitoare care se deschide aici. In mod normal, WeissSee nu este un capat de drum, ci doar punctul de start al celor temerari pentru drumetii în regatul alpin.

Traseul gondolei de la WeissSee, cele doua lacuri (Tauermossee si Weisssee) si numeroasele piscuri alpine

Imagini din zona statiei intermediare - Grunsee

   La statia superioara exista un telescaun ( "Medelz" ), cu care se poate ajunge la peste 2.600 m altitudine, pe platoul Medelz, care ofera o vedere panoramica cu 17 vârfuri de peste 3.000 m. Cred ca la WeissSee a fost cel mai scump bilet al unui mijloc de transport pe cablu din zona Salzburgerland - 20 euro/persoana (dupa cum am scris anterior, într-o alta zona - la Dachstein biletul depasea 30 euro/adult, dar aici fac referire strict la Salzburgerland). Pentru a folosi si telescaunul exista fie un bilet individual de 9 euro/adult, fie un bilet combinat Weisssee + Medelz de 24 euro/adult. Din fericire eram înarmati cu cardurile Salzburgerland, drept pentru care am beneficiat de gratuitate. In astfel de ocazii cardurile turistice de acest gen îsi arata din plin utilitatea. Practic 60 de euro economisiti doar în acest loc...
    La Weisssee am avut parte de o proba a profesionalismului austriecilor în asigurarea unei sigurante depline a turistilor. La statia mediana am fost informati ca sectiunea superioara va fi oprita pentru aproximativ o ora, datorita necesitatii de a efectua anumite manevre. La altitudine ridicata vântul se întetise si personalul tehnic a scos rând pe rând cabinele gondolei, le-a adaugat anumite greutati din beton, le-a reechilibrat si apoi le-a reintrodus pe cablu. Totul a durat 46 minute, dupa care am fost anuntati politicos ca traficul a fost reluat si putem urca spre statia superioara.
 

In regatul verde de la statia mediana Grunsee

Imagine de ansamblu a statiei Grunsee

       Deci, am avut ceva de asteptat în acea adevarata mare verde de la statia mediana. Ca si ceilalti turisti, ne-am bucurat în acest interval de soare, de susurul apelor care siroiau pe peretii versantilor, de peisajele minunate. Daca nu ar fi fost chestiunea legata de reechilibrarea cabinelor pentru conditii de vânt puternic, probabil am fi trecut rapid de statia mediana, fara a ne opri în mod special aici. Cum însa intervalul de asteptare a fost destul de generos, avem acum destule imagini drept amintiri de la Grunsee.

Cabinele gondolei erau repuse pe cablul sectiunii superioare

Era soare si era cald la Grunsee

Siroaiele repezi de pe versanti provin de la ghetari

Marea verde de la Grunsee - 1740 m

    Dupa ce s-a rezolvat problema cu reechilibrarea cabinelor si gondola a reînceput sa functioneze, ne-am continuat urcarea cu parcurgerea ultimei sectiuni. Diferenta de nivel între statia mediana si cea superioara este mare (aproape 600 m) si traseul gondolei este lung, însa este o adevarata încântare sa admiri natura de la înaltime. Pe masura ce altitudinea creste peisajul se schimba, as spune chiar ca se schimba radical, iar în plus, în acea zi noi aveam sa constatam ca si conditiile meteo se schimbau sensibil pe masura ce ne apropiam si patrundeam în lumea înghetata de la WeissSee.

Firicele de apa se scurg pe versanti

Acesta este barajul în spatele caruia se formeaza lacul WeissSee

Zona statiei superioare este punct de plecare pentru frumoase trasee montane 

La peste 2.300 m se patrunde în lumea înghetata de la WeissSee

Rudolfshutte - hotelul alpin "car free", cum zic cu mândrie proprietarii

  Când am coborât la statia superioara si am iesit la exterior, am fost întâmpinati de un vânt teribil si de un frig pe masura. Simtisem deja din timpul urcarii ca rafalele de vânt chiar balansau sesizabil cabinele gondolei, dar parca nu ne asteptam sa fie asa de puternic cum îl resimteam pe platou la 2.315 m, lânga Rudolfshutte.
   Deci, frig si vânt puternic, pentru care noi nu eram chiar pregatiti, un contrast teribil fata de caldura de la baza sau fata de conditiile de plaja de la Grunsee, statia mediana. Insa peisajele sunt cu adevarat de vis la Rudolfshutte. Acesta este un hotel alpin cochet, care se lauda cu mentiunea "car free", neexistând un drum rutier care sa permita accesul pe patru roti aici. Deci Rudolfshutte poate fi o oaza de liniste si relaxare perfecta pentru cei care cauta acest lucru. Singura cale de acces uzuala este gondola si astfel ne-am explicat de ce vazusem turisti urcând în cabine cu bagaje voluminoase.

Lacul WeissSee

Steagul landului Salzburg pe platoul de la WeissSee

Era cam frig si vânt puternic, se poate usor vedea asta...

De fapt, WeissSee este doar poarta de acces spre lumea înghetata 

Alpii - la fel de sfarâmiciosi si aici ca mai peste tot

2.315 m - Rudolfshutte - o pereche de turisti ce cauta adapost în fata vântului

    In conditiile date, telescaunul spre platoul Medelz nu functiona, astfel ca am ratat din pacate vederea panoramica de acolo, de la peste 2.600 m altitudine, despre care se spune ca ar fi cu totul deosebita. Poate altadata... Oricum, nici nu putea fi vorba sa încercam sa ne avântam pe jos catre acel punct, în conditiile în care nu eram deloc echipati corespunzator. In plus, norii josi învaluiau înaltimile, asa cum se poate vedea si din unele imagini.
   Insa chiar si asa, peisajele de la WeissSee, de la Rudolfshutte sunt spectaculoase. Apa lacului are acea culoare de verde specifica zonelor montane, pe care aveam sa o mai regasim si în alte zone. Fragmentele de ghetari arata ca niste strajeri ai acestui regat înghetat, care ti se deschide în fata si care cred ca fascineaza, poate pe multi turisti. Verdele vegetatiei din vale contrasteaza puternic cu goliciunea si salbaticia naturii de la etajele superioare, însa chemarea vine parca tot catre acea lume înghetata.

Lumea înghetata de la înaltimi mai mari fascineaza si atrage

In partea opusa muntilor, aspectul cerului era altul

  Dupa cum îsi poate oricine imagina, nu am zabovit foarte mult pe platoul de la WeissSee. N-a putut fi vorba de telescaun sau de vreun traseu circular mai scurt cu punct de plecare Rudolfshutte. Stiam ca jos era cald, stiam ca ne asteapta o grandioasa minune a naturii - cea mai înalta cascada europeana - sa o vedem, asa ca în momentul în care frigul a devenit prea patrunzator si vântul prea taios, ne-am îmbarcat în gondola, revenind spre baza.

  Ne-am bucurat sa constatam în parcarea de la statia de baza ca sunt mai multe masini cu numar de Romania, dovada ca românii sunt în general turisti informati si care îsi aleg cu grija obiectivele din program. De fapt un alt lucru ni s-a parut interesant, în trei ocazii din perioada petrecuta în Salzburgerland ne-am intersectat cu o masina din oras de la noi, o masina rosie BR-xx-RAL, fara a avea din pacate posibilitatea de a vorbi si de a ne cunoaste cu acei concitadini. Prima data i-am vazut pe Grossglockner (îl parcurgeau din sens contrar), apoi aici în parcare la WeissSee si ulterior la Hohenwerfen.
    In cele câteva imagini de mai jos, surprinse din gondola la coborâre, se poate vedea celalalt lac din zona, Tauernmossee, mai mare evident decât Weisssee. Reveneam astfel în zona verde si la temperaturile specifice verii....

TauernmosSee - celalalt lac montan din zona

Reveneam în zona verde, lasând în urma lumea înghetata de la WeissSee

   Poate ca imaginile de mai sus, filmuletul de pe Youtube si cele scrise sustin recomandarea mea pentru turistii ajunsi în zona, de a vizita WeissSee, pentru frumusetea stranie a naturii de la înaltime si în egala masura pentru drumul prin Stubachtal. Noi ne continuam drumul spre una dintre cele mai mediatizate minuni ale naturii din Austria, spre cascada Krimml.